Context și caracteristici

Dezvoltarea durabilă pleacă de la premisa referitoare la faptul că prosperitatea noastră actuală dar și cea viitoare trebuie să ia în calcul limitele planetare respectiv limitele impuse de biosfera care ne asigură nevoile vitale. Actualele modele de producție și consum au fost o lungă perioadă de timp decuplate de limitele mediului natural astfel că acestea au devenit incompatibile.

 

Este nevoie de o schimbare de paradigmă imperativ necesară prezervării vieții pe pământ dar și pentru conservarea biodiversității specifică mediului natural deoarece actualul model economic bazat pe utilizarea intensivă a resurselor naturale și a combustibilul fosil contribuie la accentuarea fenomenului schimbărilor climatice. Numărul speciilor pe cale de dispariție a crescut semnificativ, ghețarii se află într-un proces accelerat de topire iar fenomenele climatice cu impact distructiv a crescut semnificativ. Problemele de mediu sunt într-un stadiu de agravare vizibil, fie că ne referim la secetă, inundații, temperaturi peste limitele normale și aflate în creștere sau la degradarea florei și faunei.

 

Problematica deteriorării mediului înconjurător trebuie abordată inclusiv din perspectivă economică deoarece costurile și pierderile impuse de fenomenele meteo extreme sunt semnificative. 

 

Nevoia schimbării de paradigmă derivă inclusiv din perspectivă unei creșteri semnificative a inegalităților la nivelul mondial. S- a ajuns într-o situație în care creșterea economică nu contribuie la reducerea inegalităților deoarece accesul la bunăstare și valoare adăugată este restricționat în sensul în care aceasta este distribuită către un număr redus de persoane fizice și juridice situație care contribuie în mod direct și semnificativ la menținerea și consolidarea sărăciei.

 

Așadar, creșterea economică nu mai generează bunăstare pentru toată lumea astfel că dezechilibrul dintre factorii de producție asigură o poziției favorizantă capitalului în condițiile în care ceilalți factori de producție se regăsesc pe poziții inferioare. Preocuparea pentru creșterea producției și pentru dezvoltarea de noi piețe a contribuit la creșterea consumului respectiv la un consum intensiv de resurse materiale și energetice care au avut ca impact imediat efecte antropice periculoase atât asupra ecosistemelor locale, cât și asupra celor globale. Identificăm astăzi regiuni expuse fenomenelor meteo extreme dar și la o distribuție teritorială inegală a avuției astfel că în anumite regiuni sărăcia devine extrem de dificil de gestionat.

 

Nevoia dezvoltării durabile este legată de faptul că prosperitatea de azi nu trebuie realizată pe costurile supraviețuirii de mâine.

 

Este nevoie mai mult decât oricând de existența unui sistem economic care să lucreze și să contribuie la bunăstarea tuturor oamenilor concomitent cu protejarea planetei. Acest deziderat este important inclusiv pentru a livra un răspuns probleme sociale importante ale României și respectiv ale Uniunii Europene respectiv migrația, disparitățile economice și alte provocări care au dus la pierderea încrederii cetățenilor și la o creștere a naționalismului și a populismului, care amenință acum să anuleze valorile democratice și să submineze stabilitatea socială și politică. Conceptul de dezvoltare durabilă a beneficiat o atenție gradual ascendentă de a lungul timpului, atenție care a crescut semnificativ după Summitul Pământului din 1992, organizat la Rio de Janeiro, eveniment în care a fost stabilită Agenda Dezvoltării Durabile. Evenimentul a fost recunoscut de foarte multe state care ulterior au ratificat principiile Agendei Dezvoltării Durabile respectiv reducerea emisiilor de metan, dioxid de carbon sau stoparea defrișărilor masive. Existența unei agende care să promoveze dezvoltarea durabilă nu a fost considerată mulțumitoare pentru amploarea provocărilor existente astfel că ulterior au mai avut loc în 2002 Summitul privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg și, în 2001, summitul de la Goetheborg unde a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE. Adoptarea strategiei a venit ca o consecință a includerii în Tratatul de Maastrich, ca și obiectiv conceptul de dezvoltare durabilă, în anul 1997.

 

Noile realități economice, sociale și de mediu au motivat nevoia de repoziționare a dezvoltării într-o manieră în care sunt integrate cele 3 variabile necesare imperativ necesare unui proces de dezvoltare echilibrat respectiv:

• Variabila economică - se referă la întreprinderi, ocuparea forței de muncă cu salarii decente și politici de investiții care să asigure un nivel de viață și mijloace de subzistență corespunzătoare. Antreprenoriatul joacă un rol esențial în acest sens deoarece întreprinderile sunt cele care convertesc resursele naturale în produse și servicii necesare populației. Antreprenoriatul trebuie să poată oferi mijloacele de bază pentru ca toți cetățenii să își satisfacă nevoile de subzistență, hrană, apă, energie, sănătate și educație.
• Variabila socială - privește calitatea societății noastre și drepturile persoanelor la o participare justă și echitabilă la aceasta.
• Variabila de mediu - privește constrângerile în materie de mediu și de resurse deoarece protejarea mediului înconjurător presupune o reducere a consumului de resurse.

Dezvoltarea durabilă presupune îmbinarea sinergică a celor 3 variabile într-o manieră în care acestea înregistrează același nivel de importanță. De altfel, una dintre cele mai reprezentative definiții ale dezvoltării durabile se regăsește în Raportul Brundland aceasta fiind definită ca un proces de dezvoltare care pune în prim plan și satisface nevoile generației actuale fără a compromite șansele viitoarelor generații de a-și satisface propriile nevoi.

 

Relația dintre dezvoltarea durabilă și juste este una clar identificată, aceasta vizând următoarele elemente:

 

• Echitate – principiul care vizează asigurarea unei distribuții a venitului și a valorii adăugata la nivelul societății considerat a fi just din punct de vedere social în care fiecare are acces la acesta;
• Durabilitatea  - principiul vizează conservarea oportunităților peste generații respectiv asigurarea cel puțin aceluiași nivel de oportunități generațiilor viitoare într-o manieră similară cu actualele generații;
• Optimalitatea – principiul vizează optimizarea consumului de resurse astfel încât nu sunt afectate generațiile viitoare;
• Prezervarea vieții – principiul vizează asigurarea unui cadru de bunăstare care respectă limitele planetare și nu afectează biodiversitatea și mediul înconjurător. 

 

Principiile Durabilității și Protecției Mediului Înconjurător

 

 

Agenda2030

Discuțiile despre dezvoltarea durabilă și preocuparea pentru mediul înconjurător durează de aproximativ 30 de ani însă progresele au fost mai degrabă limitate. Una dintre problemele cu care se confrunta dezvoltarea durabilă se referea la lipsa unui sistem de referință care să permită identificarea stadiului actual și monitorizarea diferitelor progrese înregistrate. Lipsa unui astfel de cadru strategic au menținut discuțiile despre dezvoltarea durabilă într-un cadru mai degrabă abstract cu un cadru de referință care via protocolul de la Kyoto sau Acordul de la Paris însă toate acestea vizau mai degrabă ținte climatice. Sub coordonarea ONU, pentru a rezolva această situație a fost lansată Agenda 2030, document recunoscut de România și alte 192 de state care și- au asumat adaptarea cadrului strategic și legislativ naționale pentru a susține implementarea Agenda 2030. Aceasta se regăsește transversal integrată în cadrul strategic de programare 2021 – 2027, perioadă de programare în care problematica dezvoltării durabile este o chestiune de maximă importanță.

 

Referințele cu privire la Agenda 2030 regăsite în cadrul Strategiei Naționale de Dezvoltare a României ca un plan de acțiune pentru oameni, planetă și prosperitate, prin care se urmărește consolidarea unui climat de siguranță și libertate, în care nimeni nu va fi lăsat în urmă. Agenda 2030 este documentul central specific dezvoltării durabile aceasta integrând 17 obiective de dezvoltare durabilă care vor caracteriza viitorul dezvoltării în România și la nivel european.

 

Cele 17 obiective de dezvoltare durabilă, obiectivele menționate inclusiv în Strategia Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României, sunt următoarele:

 

Obiectivul 1: Fără Sărăcie – vizează reducerea sărăciei pentru a putea facilita acces la oportunități și a permite atingerea și valorificarea la maximum a potențialului individual;

 

Obiectivul 2: Foamete Zero – vizează în linii generale facilitarea accesului la hrană sănătoasă la prețuri accesibile pentru toate categoriile de populații;

 

Obiectivul 3: Sănătate și Bunăstare – vizează facilitarea accesului la servicii medicale  și promovarea unui stil de viață sănătos, activ respectiv reducerea ratei mortalității materne și infantile, diminuarea incidenței îmbolnăvirilor de boli infecțioase și cronice, respectiv prevenirea și tratarea abuzului de substanțe nocive și a bolilor mintale.

 

Obiectivul 4: Educație de Calitate – vizează facilitarea accesului la servicii educaționale de calitate, pentru toate categoriile de vârstă precum și asigurarea cadrului și a competențelor necesare implementării și asigurării durabilității dezvoltării;

 

Obiectivul 5: Egalitate de Gen – vizează eliminarea disparităților de gen, a inegalităților dintre sexe în vederea asigurării cadrului necesar atingerii potențialului maxim de către fiecare persoană, indiferent de gen;

 

Obiectivul 6: Apă Curată și Sanitație – vizează asigurarea unui management durabil al apei, reducerea risipei dar și facilitarea accesului la apă și canalizare pentru toată lumea, indiferent că se află în mediul urban sau în mediul rural;

 

Obiectivul 7: Energie Curată și la Prețuri Accesibile – vizează reducerea risipei de energie, creșterea capacității de producție și facilitarea accesului la energie regenerabilă pentru toată lumea. Obiectivul vizează atât infrastructura de energie verde, securitatea și independența energetică, accesul la energie precum și eficiența energetică;

 

Obiectivul 8: Muncă Decentă și Creștere Economică – asigurarea unui cadru de creștere economică neutră din punct de vedere climatic, care nu lasă pe nimeni în urmă și care promovează munca și un trai decent pentru toți, indiferent de gen, locație geografică și descendență;

 

Obiectivul 9: Industrie, Inovație și Infrastructură – vizează asigurarea unor procese de producție bazate pe un consum redus de resurse, o infrastructură care sprijină economia verde dar și un cadru care asigură și facilitează accesul la inovație care sprijină dezvoltarea durabilă;

 

Obiectivul 10: Inegalități Reduse – vizează eliminarea inegalităților și discriminării de orice natură pentru asigurarea   unei egalități sporite, în special fiscale, salariale, educaționale și de protecție socială. Obiectivul abordează inegalitatea într-un context în care aceasta constituie o baieră pentru dezvoltarea viitoare respectiv pentru ca indivizii să își atingă potențialul maxim de dezvoltare;

 

Obiectivul 11: Orașe și Comunități Durabile – vizează asigurarea unei dezvoltări urbane reziliente care ține cont de provocările actuale din punct de vedere economic, social și de mediu. Accesul la locuințe pentru toată lumea, managementul durabil al deșeurilor, accesul la servicii publice de calitate sau mobilitate durabilă constituie parte integrantă a acestui obiectiv;

 

Obiectivul 12: Consum și Producție Responsabile – obiectivul vizează decuplarea proceselor de producție și de consum respectiv a creșterii economice de impactul dăunător asupra mediului înconjurător. Asigurarea unor modele de producție bazate pe circularitate și pe economie circulară, asigurarea unui management adecvat al deșeurilor dar și o implicare adecvată a actorilor interesați, în special antreprenori și consumatori pentru dezvoltarea durabilă constituie elemente care constituie parte integrantă la nivelul acestui obiectiv.

 

Obiectivul 13: Acțiune în Domeniul Schimbărilor Climatice – vizează construirea unor capacități de gestionare și asigurarea rezilienței necesare gestionării efectelor climatice respectiv asigurarea unui proces de tranziție climatică adaptat provocărilor economice, sociale și de mediu;

 

Obiectivul 14: Viață Acvatică – vizează reducerea poluării și protejarea biodiversității acvatice respectiv exploatarea mediului acvatic într-o manieră în care sunt respectate limitele ecosistemelor acvatice;

 

Obiectivul 15: Viața Terestră - obiectivul vizează conservarea vieții terestre și protejarea biodiversității respectiv conservarea și refacerea acesteia, dacă este cazul. Obiectivul vizează inclusiv protejarea și conservarea ecosistemelor forestiere.

 

Obiectivul 16: Pace, Justiție și Instituții Eficiente – obiectivul vizează consolidarea instituțiilor care au responsabilitatea de a asigura implementarea dezvoltării durabile respectiv asigurarea unui cadru adecvat acesteia. Conform cadrului strategic național obiectivul  vizează  dezvoltarea capitalui social, promovarea toleranței, eradicarea violenței asupra copiilor și reducerea semnificativă a tuturor formelor de violență, reducerea semnificativă a corupției, dezvoltarea instituțiilor eficiente și transparente la toate nivelurile, asigurarea procesului decizional receptiv, inclusiv participarea și reprezentarea cetățenilor la toate nivelurile și asigurarea accesului public la informații și protejarea libertăților fundamentale;

 

Obiectivul 17: Parteneriate pentru Realizarea Obiectivelor – vizează implicarea României la nivel international respectiv asumarea și îndeplinirea angajamentelor internaționale cu privire la dezvoltarea durabilă.

 

Fiecare obiectiv mai sus menționat beneficiază de o arhitectură de indicatori specifică astfel că fiecare obiectiv este atent monitorizat și evaluat la nivel național și ulterior la nivel european. De altfel, fondurile europene structurale și de investiții acordă o importanță deosebită acestor obiective astfel că orice investiție finanțată din fonduri structulare și de investiții trebuie să fie în acord cu principiile dezvoltării durabile și să contribuie la implementarea dezvoltării durabile.

 

Dezvoltarea durabilă constituie un principiu orizontal la nivelul perioadei de programare 2014 – 2020 situație menținută inclusiv în perioada de programare 2021 – 2027 astfel că orice proiect finanțat din fonduri europene trebuie să contribuie într-o manieră directă la implementarea dezvoltării durabile.

 

Dezvoltarea durabilă constituie în momentul de față o provocare pentru actorii interesați ai dezvoltare în sensul în care schimbările solicitate de aceasta sunt extrem de profunde pentru societate. Modul în care funcționează instituțiile publice, procesul decizional, modalitatea în care sunt utilizate și ne raportăm la resursele naturale, leadershipul, evaluarea și monitorizarea progresului, consumul sau definiția competitivității constituie elemente care trebuie reorientate structural în contextul dezvoltării durabile. Implicațiile dezvoltării durabile sunt de natură să asigure o societate echilibrată în care atât întreprinderile cât și piețele sau consumatorii contribuie la asigurarea unui proces de dezvoltare echilibrat. Toate acestea afectează o serie largă de politici care trebuie de asemenea aliniate la principiile dezvoltării durabile respectiv politica comercială, politica din domeniul concurenței, politica în materie de inovare, politica de ocupare a forței de muncă și în reglementarea financiară.